Triunghiul de Lumina

    Tati a revenit acasa dupa cateva zile de absenta, si dupa ce epuizam pupicii ramasi in stoc din zilele de absenta, ne cocotam tustrei in canapea intr-o stare de joaca-iubire-dor-regasire. Ii cuprind cu privirea, cu inima, cu mintea sufletului meu pe tati si pe Matei si-L rog pe bunul Dumnezeu sa-i binecuvinteze cu pace, iubire, lumina pe amandoi. 

    Ma gandesc, fugar, ca Dumnezeu binecuvinteaza flori, copii, animale, case, casatorii, prietenii; mai simplu spus: fiinte, obiecte, relatii. Gandul alerga si-si ia si mai mare avant... ma rog lui Dumnezeu sa binecuvinteze relatiile dintre noi, sa trimita Lumina si Iubire pe relatiile: tati - Matei, Matei - mami, adica eu, si pe relatia noastra, parintii lui Matei.

     Un triunghi de Lumina, un triunghi al iubirii. Gandurile colinda la cer, inapoi si iarasi la cer...imi spun mie insami ca doua triunghiuri suprapuse formeaza o stea (iubeam geometria candva) si ma intreb daca Dumnezeu a avut geniala idee de-a ruga Ingerii sa ridice la cer toate triunghiurile de lumina sub forma de stele si-a luminat cu ele cerul inoptat; stele mari, imense, luminoase daca parintii sunt departe si stele mici orbitoare daca parintii si copii sunt imbratisati. Si apoi imi mai spun ca probabil pe Calea Lactee stau toate stelele celor cale sunt, chiar acum, imbratisati.

by Maria