Olița fericită

    Pana la varsta de un an nu am considerat ca este necesar sa incerc sa-l asez pe micul Matei pe olița, ba chiar abia in preajma acestei varste am achizitionat una care seamana mai putin cu o olița si mai mult cu un calut numai bun de mers la drum lung.
  Sunt genul de mama care crede ca un copil "acceseaza" anumite jucarii/obiecte/evenimente atunci cand este pregatit si ca mersul la olița face parte din acest gen de accesari. Totul trebuie sa se intample natural, firesc, fara prea mult freamat.

    Odata cu venirea oliței in perimetrul de joaca al lui Matei nu am purces la bine-cunoscutele gesturi ce accesorizeaza achizitia in cauza, ci l-am lasat pe Matei sa se apropie din curiozitate, sa se familiarizeze si sa se joace dupa bunul plac cu obiectul discutiei. 

    Ajunsesem la etapa in care Matei facea in scutecele de unica folosinta asezat pe respectiva olița, dar prima incercare de a-l dezbraca pentru a folosi olița a fost un esec; gestul i s-a parut inadecvat si s-a manifestat ca atare: lacrimi de crocodil. Am amanat incercarea pentru cateva luni, sperand ca evenimentul sa nu poate fi categorisit ca traumatizant, mai ales ca la varsta de un an, poate chiar si mai tarziu copiii inca nu inteleg utilitatea olitei. 

    Odata ca venirea verii, profitand de imbracamintea sumara, accesul la olița a fost cu mult inlesnit, astfel ca ajunsesem ca in jurul varstei de 1,9 luni sa-mi spun, cu entuziasm, ca aproape am scapat de scutecele absorbante; le foloseam doar in plimbari si la somnul de pranz si de seara. Matei folosea alternativ, cu mare bucurie, scaunul de toaleta, olița, iar bideul...era si inca mai este cel mai bun loc de balaceala. In vizite cerea cu emfaza sa mearga la baie, dar cunoscandu-l ghidus, stiam in sinea mea, ca pandea mai mult locul de balaceala de sub robinetii de apa - chiuveta.

    ...Deodata, insa, Matei realizeaza ca trebuie sa intrerupa cel mai frumos joc dintotdeauna (ironia face ca nevoia de olita sa apara cand e jocul mai in toi si mai fermecator, nu?!) si drumul deja parcurs spre libertate e deja ratat. Asa ca ajungem din nou la "Start" ca in jocul copilariei mele cu Piticot. Din nou imi retrag orice gest de initiativa, bat in retragere, ba mai mult, las olița sa zaca la vedere pentru orice eventuala dorinta a lui Matei de a o folosi.
    Asa s-a si intamplat; pana la varsta de doi ani Matei a uzat de ea dupa bunul plac si chef, ba chiar ne imita cocotandu-se pe tronul din portelan al salii de baie numai in momentele alese de el. De unde stiu ca Matei este totusi pregatit pentru renuntarea definitiva la scutecele de unica folosinta? Simplu: scutecele raman uscate pe perioada noptii, iar imbracarea lor, zi de zi, este o continua negociere, intarindu-mi ideea ca pana si el realizeaza ca nu mai este bebelus, iar daca cumva isi uda hainutele se dezbraca cu repeziciune pana la piele din cauza discomfortului resimtit.

    In prezent suntem iar in faza de acomodare, dar de data asta avem un motto "Matei face olița fericita!". Cumva intuiesc ca Matei face lucruri in care simte ca detine controlul si nu invers. Pana cand insa va detine controlul propriului corp si va voi sa-l manifeste in plinatatea lui, m-am gandit sa-i daruiesc un acconto: de el depinde daca olita va fi fericita. El si numai el are acesta putere! El si numai el decide daca olița noastra va fi fericita! Ieri olita a fost fericita, dar maine? Suntem deci, in faza in care...vom afla. Pana una alta ne bucuram de succesul sumar al zilei de ieri in care olița lui Matei a fost atat de fericita incat a primit onoarea de a fi folosita de mai multe ori, de fiecare data cu bucurie si entuziasm.  

    Ca totusi istoria sa nu se repete ma intreb unde oare, pe drumul lung al oliței spre fericire, am sarit o etapa ori am intarziat o pe urmatoarea? In care moment ar fi trebuit sa devin ferma sau mai inventiva? Oare toate olițele din lume sunt fericite? Si cum isi obtin fericirea? Ce tertipuri, inventii, povesti se pot tese in jurul unei singure si banale olițe in lungul drum spre fericire? Stie cineva?

by Maria

Aflaţi mai multe »