Eu...

...Ma privesc...

Sunt atat de... om.

Atat de om incat as vrea

Sa zbor deasupra tuturor

Si 'ntr-o secunda sa adun

Intelepciunea Lumii.

As vrea apoi sa pot s-aud

Suspinul Univesului 

Si sa-nteleg, sa stiu, sa spun

Cuvintele Luminii.

As vrea si noaptea s-o adun

Intr-un caus de palma,

Sa las sa-mi cada Soarele din pumn,

Cand ziua se arata.

Dar eu nu stiu...

Sa fac ca fluturii sa zboare

Nu stiu lumina s-o impart

Intre un copil si-o floare.

Nu stiu sa cant asa cum

Vantul intr-o padure face.

Si nici sa infloresc nu stiu

Cum Primaveri-i place.

Nu pot sa ma intrec cu Ploaia

Ori sa zambesc ca Luna.

Doar Dumnezeu le poate face

Si-I iese bine 'ntr-una.

...Acum ma vad...

Sunt mic...si-atat de om,

Incat ma rusinez si-L rog pe Bunul Dumnezeu

Sa ma indrepte, sa ma 'nvete sa fiu si eu un...OM.

by Maria