Despre Bau - Bau

    "Stii tu ce inseamna sa fii copil? Inseamna sa crezi in dragoste, sa crezi in frumusete, sa crezi in credinta. Inseamna sa fii atat de mic incat spiridusii sa ajunga sa-ti sopteasca la ureche, inseamna sa transformi bustenii in calesti si soriceii in telegari, josnicia in noblete si nimicul in orice, caci orice copil poarta o zana nasa in sufletul lui" - Francis Thompson

    Astfel as descrie, in putine cuvinte, ceea ce cred eu despre ce inseamna sa fii copil si tot astfel incerc sa mentin copilaria lui Matei: zambete, joaca, flori, natura, imbratisare, iubire, incredere, libertate, visare, imaginatie...

    L-am ferit, pe cat posibil, pe micul Matei de vechile conceptii, de frica, de spaime, de uratul de zi cu zi care ne ajunge la ureche, fara sa cerem, doar calatorind prin oras, de raul asa cum este el reprezentat in desenele animate pentru copii, vazut prin prisma luptei intre bine si rau si, in general, de raul posibil asa cum il pot anticipa in orice situatie. 

    Pana si Malefica - personajul din Frumoasa adormita, povestea preferata a lui Matei, este un personaj dual, in tranzitie; pe ton ironic algoritmeaza un destin, iar cautarile ei, timp de un deceniu si jumatate lasate in seama cautatorilor de trufe, sunt sortite esecului. Malefica dispare din peisajul basmului ca orice  personaj care nu rezoneaza cu iubirea. Nimic mai simplu, ori mai firesc, bineinteles dupa ce Filip, printul, isi argumenteaza cu scutul Virtutii si sabia Dreptatii punctul de vedere.

    Lupta dintre bine si rau este si va fi o constanta si in viata lui Matei fie ca e vorba despre carti/desene/filme sau ca va fi vorba despre alegeri/decizii in viata cotidiana. Pana si noi, parintii suntem deseori, inconstient, in balans intre bine si rau incercand, constient sau nu, sa mentinem un echilibru pentru care uneori ne luptam sa inclinam talerul spre bine/fericire/prosperitate.

    Pana in prezent Matei nu a  auzit de Bau - Bau, nu are frici, nici macar frica de intuneric si totusi, astazi, a mentionat pe ton dual, interogativ spre afirmativ, ca e "baba in baie". Mergem impreuna zimbind, cu incredere si ca de obicei veseli, deschidem usa de la baie, cautam baba care nu se arata. 

    Matei completeaza "baba e in baie la Alice". Ei da, Alice i-a refuzat demult intrarea in baia proprietate personala, iar Matei a retinut gestul, dar mai ales motivarea lui: "e baba in baie". Dar de ce abia dupa atatea luni Matei si-a reamintit de baba? Intuiesc cumva ca baba din baia Alicei seamana in imaginatia lui Matei cu baba - regina din Alba ca Zapada si Cei sapte pitici...faptura chinuita ce ofera fructul oprit unei naive printese.

    Nu stiu incotro va merge povestea despre babă a lui Matei, dar ma intreb daca cumva, acum la doi ani, Matei incepe sa realizeze ce inseamna frumos, urat, bun, rau si toate celelalte antonime pe care le foloseste zilnic in conversatiile noastre obisnuite. Intrebarea cea mai importanta este, insa, cum aflu perceptia micutului Matei despre baba din baia Alicei, dar mai ales unde eram cand "baba" acesta s-a strecurat in viata copilului meu? 

    Cum stiu ca Matei nu va simila frici pentru lucruri fara corespondent in realitate? Cum il pot creste liber de spaime induse, care nu-i apartin? Cum pot sa-i pastrez intacte curajul, entuziasmul, nevoia de cunoastere si frumosul din el ca daruri primite la nastere?

   Oare unde voi fi cand altcineva decide ca trebuie sa-l infraneze in descoperirile sale punandu-i oprelisti imaginative gen: vine jandarmul, vine tractorul, vine bau-bau - atat de des folosite in parcul si spatiile de joaca, in mintea adultilor care au uitat ca singurul cenzor din viata lor este cel pe care singuri si-l creeaza in inima, mintea si sufletul lor? Anyone?

by Maria