marți, 18 ianuarie 2011

Cum sa te joci cu un bebelus

Matei la trei zile de la nastere
    Cand l-am adus pentru intaia oara pe Matei acasa am simtit ca suntem de nedespartit, asa cum firesc se intampla aproape fiecarei mame. Ma intrebam oare ce simte micul Matei rupt de caldura trupului meu, de siguranta, comfortul pe care i le oferise pantecul meu timp de noua luni, pe toata perioada sarcinii. 
    Imi doream doar sa-l imbratisez si sa-l feresc de zgomote, lumina artificiala si orice alt discomfort dat de nevoia de miscare si ingrijire care i-ar fi facut tranzitia de la starea de fat la cea de nou-nascut mai dificila, mai brusca ori mai traumatizanta decat i-a oferit-o deja nasterea sa. 
    Zile intregi Matei a dormit langa mine - obiceiul acesta il pastram si acum - avand ca sunete ambientale ritmul inimii, vocea, apoi caldura, atingerile si toata ingrijirea calda si blanda, atenta de care puteam da dovada cu toata finetea si delicatetea din lume puse in slujba puiului meu. 
    Cu timpul ne-am acomodat si Matei mi-a zambit pentru intaia oara, involuntar se pare, cand implinea doua saptamani. Zilele s-au scurs pline de tandreturi si cantece, de alinturi si mangaieri. Matei a crescut vazand cu ochii hranindu-se parca cu rugaciunile rostite in timpul alaptarii, cu versurile lui Eminescu din care obisnuiam sa-i citesc la culcare, cu nenumaratele tomuri citite cu voce joasa si calda, aproape cantata pe care i le-am impartasit pe cand il plimbam prin intreaga casa, noapte de noapte, asteptand sa treaca lunile de colici ce nesfarsite pe atunci imi pareau.
Matei la o luna
    Toate acestea au trecut, iar micul Matei adauga in fiecare zi noi semne la legatura ce se creea intre noi. Ne stiam, ne iubeam, ne simteam, iar Matei imi daruia tot mai des semne ale perceptiei prezentei mele constante. Zambea, gangurea, ma cauta cu privirea, asculta si ma dorea aproape; imi vorbea cu trupusorul lui mic, cu mainile micute, cu surasurile, cu chiote si priviri vesele, duioase.
    Paleta noastra de culori, cantece, dansuri leganate  castiga mai mult timp, mai multe nuante de veselie si ne indemna la joaca, activitate si bucurie. Muzica, poeziile, lecturile in rastimpuri alternate de tacute mangaieri si blande dansuri au facut loc si jocurilor cu obiecte tacute, dar colorate.
    Odata ce Matei a inceput sa ma caute cu privirea prin casa ne-am jucat, ascultand in surdina muzica slow, cu mingi si esarfe in toate culorile curcubeului, trecute de departe prin fata ochilor lui, apoi cu imagini mari din carti cu personaje,  cu baloane moi si colorate, cu cuburi usoare si moi.
    Apoi am trecut la jucarii din bumbac numai bune de cautat si gustat, la baloane tinute sub talpi antrenand pedalatul spre viitorul joc "de-a mersul". Numaram degetele, atingeam si denumeam zilnic, nasucuri, ochisori, urechiuse, palme ca si cum ma asteptam ca intr-o buna zi Matei sa-nteleaga ca fruntea e locul care primeste cele mai dese saruturi, palmele sunt cele ce strang degetu-mi mic, ochiii sunt cei ce adorm obositi lasand zambetului lui sa-mi confirme ca da, suntem acum impreuna.
    Timpul fugar ne petrece prin toate plimbarile noastre iernate, geroase si taraste dupa el primavara, cand impingand de zor la caruciorul ce-l purta pe Matei imi strigam in gand "Libertate!" Cu mana dreapta pe-o carte, cu stanga plimbandu-mi piticul dormitand in paturica-i albastra prin parcul trezit de sub iarna inganand, imitand timid culori luminoase de primavara, ma-ncantam de lumina unui soare caldut si-mi repetam "Ah, da, libertate...vom sta si mai mult pe-afara, la soare, la sunetele vii ale parcului ce va inverzi!"
Matei la trei luni
   Matei creste, cantam impreuna, mai bine zis el ma ingana, dansam, citim cartonase mari, colorate cu cifre, litere, obiecte, flori, animale si pasari. Denumim, repetam, cautam rime, dansam...mancam, dormim, mancam.
    Mergem prin casa si pipaim obiecte, denumim, pipaim, denumim, contemplam. Ne odihnim. Mancam, ne jucam, dormim, citim din carti mari, colorate, in toate limbile lumii. Ne privim in oglinda si radem, dansam. Ne iubim, ne privim, ne zambim, ne intrebam, ne raspundem, ne rasfatam. Privim apusuri si rasarituri, cautam Luna, vorbim despre: astre, pasari, ghetari, univers, trandafiri, galben, leagan, mama, iubire, vise, ingeri, Dumnezeu, vara, ocean, carte, copil, tati, frumos, dor, asteptare, minune, apa, cristale, suflet, preitenie, minte, joaca, inima, icoana.
  Citim, admiram, pipaim, cerem si oferim zambete, cuvinte, jucarii, ascultam, recunoastem sunete, imitam, incercam. Ne rostogolim, prindem, gustam, radem, ne gadilam, primim invitati, comunicam, protestam.
    Orice obiect din casa e numit, studiat, explicat, detaliat, pipait, privit. Muzica, in surdina, in genuri diverse, umple atmosfera de dansuri leganate si blande, cantecele vesele pentru copii ne deschi apetitul pentru ras si voie buna.
Matei la patru luni
    Carti - poezie si proza pentru mintea si sufletul mamei, rostite cu blandete micului pui, gimnastica zilnica, baita, masajul, conversatiile, masa, somnul imbratisati, plimbarile dese in aer liber, toate acestea sunt gesturi pe care copilul firav le adauga, zi dupa zi, in cutia cu minuni a sufletului sau. 
    Matei in bratele mele strabatea parcul intreg, pipaind copaci, frunze, adulmecand parfumul de flori, ascultand apa cazanda din fantani arteziene, cautand soare, nori, gustand picaturi de ploaie si raze de soare. Nu am lasat nimic la intamplare, totul a fost demumit, explicat, privit, atins, admirat, toate lucrurile frumoase ce ne-au iesit in cale le-am luat cu noi ca amintiri.
    Am cautat nisipul, marea, verdele brazilor, mirosul cerat al conurilor de pin, lemn, piatra, zbor, sunet, culoare, toate, dar toate au fost si inca mai sunt jocurile ce le imbratisam, cu bucurie, zi dupa zi. Copii, mame, prietene, vacante si excursii de-o zi ne umplu viata de veselie si joaca si simt ca toata viata o joaca va fi!
by Maria
    
    
    

3 comentarii:

  1. Ymi place ceea ce faceti, cind o sa am propriul bebelus, o sa ma informez de aici, sunt bucuroasa ca v-am gasit... pupici picilor, enjoy, Liuba :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu Maria daca tu ai prins pe vremuri cand se spuneau povesti la radio,desi cred ca da.Ei,tu ai fi buna de spus povesti,dupa modul placut si frumos in care povestesti.Sunteti cu 2 lunisoare mai mari decat noi.Multi inainte cu sanatate.Pupici dulci de la noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc din sflet, Beatrice si Liuba, imi sunteti tare dragi si aprecierile voastre imi dau curaj sa scriu tot ce simt! Da..., teatrul radiofonic, placile de pick-up cu povesti...erau povestile mele de seara. Sanatate micutei Karina!

    RăspundețiȘtergere