Co-sleeping

       A dormi sau nu cu bebelusul este una din intrebarile pe care si-o pun proaspetii parinti. Unii aleg sa amenajeze o "camera a copilului" si sunt hotarati ca puiul de om sa si-o insuseasca inca din primele zile cand ajunge acasa. Unii aleg varianta patutului si se incapataneaza pe ideea ca copilul trebuie sa doarma acolo de la inceput ca nu cumva odata asezat in patul parintilor sa numai plece de acolo. Iar unele mamici simt ca nu se mai pot desparti de puii lor nici macar pe durata intregii nopti.

      Noi am mers pe varianta combinarii dormitului alaturi de noi si a dormitului in patut. Copilul are perioade mai bune sau mai putin bune si eu cred ca trebuie sa i le respectam. In prima luna copilul a dormit numai langa mine, avand in vedere reprizele foarte dese de trezire din cauza colicilor, ba as putea spune ca noaptea era zi si invers.

     In jurul varstei de o luna am incercat sa il pun in patut si minune, i-a facut placere, adormea singurel, isi lua portia de 2-3 ore de somn, apoi alaptat si iarasi patut. Astfel a dormit pana in jurul varstei de 4 luni. Apoi deodata nu a mai vrut patut, adormitul era din ce in ce mai greu, trezirile peste noapte mai dese, astfel ca am ales sa nu imi mai fac probleme si l-am luat langa mine. Incet incet nu imi mai venea mie sa-l iau de langa mine noaptea si sa il pun in patut, simteam ca ceva lipseste de langa mine. Plus ca il alaptam de cate ori cerea si devenise obositor sa il tot iau si sa il asez la loc. Eruptiile dentare vin de asemenea cu reprize dese de supt si cea mai buna varianta este aceea a dormitului alaturi de mama. 

      Sigur ca mi-am pus si eu problema (mai ales influentata de "sfaturile" celor din jur) daca nu cumva gresesc, daca nu va deveni dependent de mine si de dormitul alaturi de mine. Dar practica mi-a demonstrat ca nu exista asa ceva. Chiar si cand eram plecata  in vizita, sau in parc si venea ora de somn a puiului, dupa o repriza de supt, preferam sa il tin in brate minute bune dupa ce adormea, pana sa il las intr-un pat sau sa il pun in carucior. Simteam ca astfel ii transmit starea de bine si de liniste necesara pentru somnul lui si imi era asa de drag sa il vad cum doarme in bratele mele.

      Timpul a trecut, alaptarea s-a incheiat la aproape un an, iar puiul a inceput iarasi sa doarma in patut linistit cate o noapte intreaga. Mai ales vara, cand caldura devine insuportabila, devine incomod sa dormim toti in acelasi pat, copilul avand nevoie de spatiu si de aer pentru a evita cresterea temperaturii si transpiratia excesiva. 

     Desigur ca am avut si noi perioade in care ne-am inversunat pe ideea ca Dante trebuie sa doarma in patut, ca patul este al parintilor, ca nu este bine sa doarma cu noi. Dar pana la urma copilul ne arata si, cu timpul, invata sa ne spuna ceea ce doreste. Acum, la cei doi anisori ai lui, are seri in care doreste singur sa doarma in patut, isi ia cateva jucarii preferate si adoarme acolo, in timp ce eu il tin de manuta si-i cant. Uneori doarme acolo toata noaptea, alteori se trezeste si spune ca vrea in pat langa noi. Perioadele alterneaza iar noi ne-am obisnuit sa nu ne mai facem probleme si sa ii respectam dorintele. Avem incredere in alegerile lui si nu ne mai gandim ca va deveni "dependent". Sigur ca este dependent, orice pui este dependent de mamica lui. Dar suntem siguri ca in timp se va desprinde, va alege sa doarma singurel in fiecare noapte. Iar copilaria nu dureaza o viata, cand va creste ne vom dori sa mai fie micut si sa il tinem in brate alaturi de noi . 

     Pe aceasta tema am gasit multe articole, printre care si acesta, dar eu cred ca fiecare copil ne arata singur ceea ce isi doreste cel mai mult iar noi, ca parinti, trebuie sa ii respectam aceste dorinte, fara prejudecati si influente de la cei din jurul nostru.  

     Voi cum ati decis  legat de aceasta problema?
                                                                                       by vavaly