...in fiecare noapte ma visez la o cafea. Banal. Numai ca senzatia de libertate si placere pe care mi-o ofera privelistea din fata cafelei din care sorb e...fantastica. Nu am fost niciodata in Spania si totusi terasa asta din fier negru, forjat, cladirile ce o inconjoara cu peretii lor rosi, arsi de soare, cu iedera urcata sovaind pe trunchiul unui arbore batran, gustul cafelei din ceasca mea alba, de portelan, toate acestea imi spun ca sunt in tara dansatoarelor de flamenco. Si atat. Ma trezesc cu gustul ca nu voi mai bea o cafea atat de buna, ca soarele nu va mai colora nicicand atat de frumos cladirile in culoarea apusului, ca umbra batranului arbore ce imbraca terasa din fier forjat, negru, nu-mi va mai mangaia fruntea atat de bland nicicand.by Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu