Sa simt ce inca n-am simtit
Si sa-mi tresara inima infiorata
Spunand iubirii “bine ai venit”
Dar totu-i nemiscat de ani si ani la fel
Am si uitat cum e sa speri
Si numai stiu cum e sa zbori
Prin rugaciune dincolo de nori
Si anii trec si iau ceva din mine.
Simt cum ma prind treptat in amintire,
Cum ma retrag in vise de demult
Si totusi le resping, gandind ca e prea mult
Prea mult astept…prea mult visez…
Prea mult de cand tot sper …prea mult de cand…
Prea mult!
Si sufletul in mine plange,
Zdrobit, cu aripile frante…zbura odata,
Numai poate-acum si zace trist
Si prabusit in drum.
Nu vreau nimic, nu pot avea nimic…
Mi-a curs prin pumni ce nu era al meu
Vreau doar la cer sa pot sa ma ridic
Iubirea’devarata-i numai el.
by Magda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu