Un mic prieten

    Revenim din plimbarea de seara, spre casa si intalnim un catelus "al nimanui". Bineinteles ca e Andrew (catelul din Marry Poppins)!!! Matei imi aduce acest lucru la cunostiinta,  il ia in brate si, nelasand loc de negocieri, il aduce in casa.
    Firesc, il bag sub dus pe Andrew - micul prieten de ocazie si dupa doua samponari declar ca-i liber sa imparta livingul cu Matei. Ii duc laptic in loja mica, gresata, dar Matei decide ca Andrew e musai sa-si bea laptele langa el, asa ca ii aduce castronelul cu lapte langa el. 

Lapticul se bea numai cu prietenul alaturi

    Urmeaza minunate reprize de joaca cu pauze mici si dese de somn ale catelului, caci Andrew este mic si oboseste de atata alergat in jurul mesei de cafea, spre nerabdarea lui Matei care striga necontenit: "Trezeste-te Andrew!" Si pentru ca Andrew tot mai doarme, Matei se tolaneste pe covor, langa el si-si priveste filmul cu Marry Poppins pana cand catelul isi revine din toropeala. Apoi isi reiau joaca in care m-am lasat prinsa spre bucuria deplina alui Matei.

Matei & catelusul Andrew

    Ma tot intreb de unde stie Andrew tot ce-i spune Matei, dar poate exista un limbaj secret pe care numai piticii - fie ei oameni sau catei il mai stiu. Cert este ca Andrew pricepe tot ce-si doreste Matei, ba mai mult daca Matei pleaca sa-i aduca o noua jucarie, micutul il cheama cumva. Joaca se imbogateste cu conversatii obisnuite: "Andrew vino in b_ate a Matei!". Andrew bea  _aptic!"; "Andrewww!!!"

    ...S-au jucat cu toate jucariile de baie ale lui Matei, cu mingi usoare si colorate, s-au fugarit in jurul mesei pentru ca apoi Matei sa se refugieze-n canapea, spre disperarea lui Andrew - prea scund ca sa se poata cocota... apoi, iar si iar joaca, rasete si alergatura. 

    Au adormit amandoi epuizati si incantati de atata bucurie si joaca, iar micul Andrew a fost adoptat, a doua zi, de catre o familie de varstnici care ne-au promis ca micutul va fi iubit. 

    A fost o experienta minunata nu numai prin ineditul ei, dar si prin spontaneitatea si capacitatea lui Matei de a lua decizia de a-l lua pe Andrew acasa, de a-i aduce laptele sa il bea langa el (am rosit cand am vazut cum ma corecteaza micul meu copil, cu sufletul si mintea lui pura, dar avea dreptate; musafirilor nu le servesti laptele in loja). M-a uimit imediata atasare dintre ei si modul in care comunicau si se faceau intelesi unul altuia.

     Noua adultilor, ni s-a parut grea alegerea de a-l da spre adoptie pe micul companion, poate tocmai pentru ca ne-a inveselit casa si pe Mateiul nostru drag, dar si pentru ca stiam ca nu se vor mai revedea.
    Pentru Matei, insa, joaca nu s-a terminat. Matei inca-l mai cauta pe Andrew si de cate ori ajungem la magazinul cu pasari (unde au la vanzare si mancare de catei) ia doua - trei graunte si "pentru Andrew, mami!" Sper ca in curand Matei sa-l primeasca pe micul lui Andrew (cu pedigree).

by Maria