O intamplare de prin anii '90, care nu-mi apartine, dar care m-a facut sa rad cu lacrimi:
Personajul principal - soldatul Y (imediat dupa liceu, daca nu erai admis la facultate erai luat in armata). In dormitorul lor comun soldatii desemnau un "fruntas cu talent" sa citeasca toate scrisorile primite de la iubitele celorlalti. Pustiul se urca pe un scaun, in mijlocul camerei, si citea cu voce crescendo fiecare epistola insiropata. Atmosfera era deja incinsa de la a-3-a scrisoare...
Se ajunge si la scrisoarea personajului nostru... Oratorul o deschide si... tace, e uimit, foarte uimit, rade nelamurit in coltul gurii ca si cum cineva invizibil isi rade de el si... tace ... doar schimba fete-fete.
Publicul nerabdator chiuie, urla, imaginatia lor a luat-o razna, fetele lor avide de picanterii inocente ori libidinoase, dupa costructia sufleteasca a fiecaruia, se transforma de la o clipa la alta din extaz in nelamurire si invers...In aer... nerabdare!!
Tipul isi drege glasul, semn ca s-a hotarat totusi sa citeasca si incepe, pe un ton neutru, oficial: "Un elefant se legana pe o panza de paianjen si fiindca ea nu se rupea a mai venit un elefant. Doi elefanti se leganau pe o panza de paianjen..." Publicul o clipita ingheata consternat, ca mai apoi toata tacerea sa se pravaleasca intr-o cascada de rasete zgomotoase, alarmate, isterice, insotite de tavaleli - la propriu - pe pardoseala a asistantilor. Oratorul continua, incercand sa acopere larma: "...55 de elefanti...". Lumea e in extaz...oratorul renunta si cade la pamand acoperit de scrisorile necitite ale celorlalti...
"Si totusi, spune soldatul nostru inamorat, dl. Y, eu stiam ca in randurile acelea iubita mea isi scrisese tot dorul, toata iubirea si tot oful distantei dintre noi sub forma unui "bla-bla-bla" adolescentin. Eu intelesesem ca ea ...ma iubea!!!"
by Maria
by Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu