Daca as avea puterea si as lasa bunul simt deoparte as striga in gura mare pe strada si in parc cand vad situatii care ma revolta. si pentru ca nu se face asa ceva, strig aici in gura mare in speranta ca vor fi macar cateva mamici care vor vedea si poate vor invata sau vor prinde curaj sa spuna acelora care le revolta si pe ele.
Zi de toamna superba . Imi iau puiul sa iesim in parc. Dilema desigur: cu ce ne imbracam . eu ca eu suport si frig si cald. dar puiului de om trebuie sa-i fie bine, confortabil, sa se poata juca si alerga in voie. ma uit si eu la termometru in casa, arata in jur de 20 de grade. bun, inseamna ca-i cald deci punem o gecuta usoara sau un pulover sau un hanorac peste o bluzita si un body, un pantalon de doc sau jeans si la joaca cu noi. ajung in parc stupoare... zici ca a venit baba iarna. majoritatea (adica aproape toti) copiilor sub trei ani sunt imbracati in geci de fash matlasate, eventual si un pulover pe dedesubt, unii au fulare, altii au caciuli groase de iarna. imi vine sa-i iau sa-i dezbrac cu mana mea. si mamicile de pe margine striga la ei sa nu alerge ca transpira.... pai mai femeie , de ce nu te imbraci tu in geaca de fash la 20 de grade afara sa vezi ce senzatii tari traiesti. deci pur si simplu nu pot sa pricep si pace.
Pentru ca tot au fost asa zile calde si pline de culoare toamna asta (sau poate le-am vazut eu mai colorate privindu-le prin ochii copilului ) am profitat din plin sa iesim afara , sa ne luam ramas bun pana la primavara de la parcurile si locurile de joaca din vara. si iarasi am vazut si mi-am amintit si m-am revoltat. Dragi mamici, de ce iesitii cu puii afara daca domniile voastre vreti sa stati pe banca? pai pentru stat pe banca aveti sotzi , vecine. copilul vrea sa alerge , sa zburde ca un manz, sa-si incerce puterile, sa-si dezvolte imaginatia si sa adune cat mai multe informatii din natura. ce sa faca el pe banca? sa stea la barfa? si de ce-i mai scoateti in parc daca nu-i lasati sa se murdareasca? nu chiar sa-si puna pamant in cap dar nici sa se intoarca in casa ca scosi de la naftalina nu-i posibil . uitasem si eu cata bucurie simteam cand era toamna si mergeam prin frunzele adunate la marginea drumului. mi-a reamintit-o copilul meu care aduna zilnic tot praful din aceste frunze. si uit ca se poate murdari , vad numai fericirea lui.
sunt doar cateva ganduri de mama pe care simteam nevoia sa le impartasesc.
by vavali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu