Jocul "de-a doctorul"

    Aproape orice copil de varsta lui Matei, adica de 2 ani, cu siguranta ca are printre jucariile preferate si o trusa de prim-ajutor.
    Matei isi adora pediatra, adica pe "D-na doctor Elena" cum ii spune el, asa ca i-a fost drag sa o observe, sa-i studieze miscarile, dar mai ales, spre bucuria mea sa coopereze la rugamintile, specifice, doamnei doctor. 

    Vizita la doctor una relaxata, desi Matei e cunoscut drept "pacientul care fuge" deoarece nu are rabdare sa-si astepte randul si ma vad nevoita sa-l readuc in cabinetul medical pana suntem consultati, de nenumarate ori. Consultul e relaxat, amuzant si pentru d-na doctor si pentru Matei si e un prilej ca jocul de-a doctorul, acasa, sa fie cu impresii recente si foarte detaliate.

     E fascinat de "stetocop" si asculta cu atentie burtica unui catel venit la consult, ii spune "gura mare" si decide ca bietul catel are nevoie de 2 ml de sirop, pe care i-i administreaza cu seringa din dotare. Apoi, pe rand, fiecare dintre noi devenim pacienti si doctori.

    Jocul acesta l-am inceput destul de devreme cu Matei astfel ca este obisnuit cu cereri de genul: "respira", "gura mare", "zi AAA!". Intelege ca seringile sunt menite pentru administrarea siropurilor si nu se opune luari unui sirop, la nevoie. E un copil cooperant chiar si in stare de suferinta, in cazul unei raceli si cred ca acest joc l-a ajutat sa inteleaga ca doctorul este cel care il face bine, nu un bau-bau de ocazie. 

by Maria