Rugaciune pentru copii

    Merg cu Matei sa colindam asistati de un clopotel si acompaniati de vocea mea care-si mai aminteste, inca, colindele copilariei. Bunicii ne primesc cu cozonaci, nuci si portocale. Printre colindatorii adusi de sarbatori mai aproape de cei dragi se afla si singura stra-bunica a lui Matei. Elena e octogenara, senioara rudelor, plina de povestiri ale propriei copilarii, dar mai ales un paradox in sensul in care ascultand-o te intrebi unde incap - privindu-i statura de bunicuta parca topita sub soarele vremii - atatea povesti cu talc, proverbe, povete cu parfum din vremea lui Pacala si Tandala, atatea zambete nefarsite.

    Continui sa ma intreb unde are ascunsa rezerva de rasete si chef de joaca. Ii privesc ochiii vii, jucausi si veseli. Il invata pe Matei colinde. Matei asculta rabdator, o perioada, dar mai apoi il vad un pic nelinistit ca o framantare interioara nerostita inca; a descoperit ca strabunica poarta in picioare papucii de casa pe care, de regula, ii incalt eu cand ne aflam in vizita la bunici. Insista sa o descalte pe strabunica de papucii in culoarea firului de iarba iesit intaia oara de sub zapada. 

    Incerc sa anticipez ce va urma si nu las ca noua lui descoperire sa ia amploarea unui conflict, asa incat il sfatuiesc pe Matei, blajin si delicat, pe un ton compasiv, sa-i lasa incaltarile de panza strabunicii caci va raci si-o va durea burtica fara ei. Matei asculta atent explicatia pe care simt ca o aproba ca fiind logica, fara sa dea semne, insa, ca ar avea de gand sa-si intrerupa cursul actiunii. 

    Il dam ragaz, in liniste, sa ia singur o decizie, fara sa intervenim dincolo de explicatia deja data. Matei o deposedeaza pe strabunica de verzii mergatori, ma incalta pe mine cu verzii papuci molateci, dar nu se opreste aici; aduce alta pereche de papuci pufosi de casa si i-si incalta strabunica "ca sa nu doara burtica" ne spune el. 

    Suntem cu totii, adulti-spectatori, uimiti de intelegerea de care Matei a dat dovada. Si-a pus ordine in lumea lui mica "papucii lui mami" revin la posesorul de drept, adica eu, iar bunica primeste ca recompensa a darniciei tacite o noua pereche, pufoasa si primitoare, de papuci de casa. Matei primeste admiratia tuturor, exclamata molcom si bland, eu sunt acoperita de priviri increzatoare si lucinde a bucurie si apreciere. 

    Mi s-a strans inima cat un purice de emotie si duiosie, am simtit ca-mi zboara sufletul pana la cer si inapoi, si am (re)inteles pentru a nu stiu cata oara ca Matei e un spirit batran care detine ca zestre astrala compasiunea, bunatatea, blandetea, intelegerea, darnicia. Nu de putine ori l-am privit pe Matei ca pe un copil in care se ascunde un adult, un batran intelept sau poate puritatea si dragostea din el il fac sa manifeste calitati de finete sufleteasca. 

    Dovada aceasta de gratie, grija, intelegere si iubire neconditionata pentru cei din jur, cunoscuti sau nu, m-a dus cu gandul la puterea rugaciunii unei mame pentru copilul sau, la orele intregi de laptare, cand leganandu-l pe Matei la sanul meu sau adormind imbratisati seara de seara ma cufundam in vise inganand o mica rugaciune: 

    "Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile Maicii Tale si a tuturor Sfintilor, coboara in sufletul lui Matei si daruieste-i somn linistit, sanatate, crestere fireasca, nadejde, credinta si dragoste si impreuna cu el si tuturor copiilor din lumea intreaga!"

    Dovada aceasta gratuita de delicatete a lui Matei si intelegere a nevoilor celorlati, fie ei adulti sau copii care isi aroga o jucarie sau orice altceva, ma rasplateste cumva sufleteste si-mi intareste crezul ca Dumnezeu asculta rugaciunile mamei pentru copilul sau. Rugati-va pentru copiii vostri, rugati-va pentru copiii din lumea intreaga!

by Maria