Inca o zi cu soare la inceput de decembrie. Ne hotaram sa iesim la plimbare. Ne intalnim cu Maria si cu Rares - Matei si hotaram sa mergem intru-un parc.
Dante nu este totusi la fel de entuziasmat de plimbare, de intalnire. Ce e cu el? In ultimele zile parca numai inteleg ce vrea, cum sa-l fac fericit, cum sa impartasim impreuna momentele zile. Ma tot intreb ce fac gresit, ce se intampla cu el. Dar poate ca a crescut, poate sunt maselutele care ii ies si il sacaie... dar totusi.
Azi am realizat un lucru: Dante se foloseste de tot ceea ce stie pentru a obtine ceea ce doreste. Nu cu forta, dar prin strategie. A invatat sa faca schimb iar astfel tot ceea ce doreste devine accesibil, ma refer la jucariile sau obiectele celorlalti copii si nu numai. Eu raman uimita zi dupa zi.
Ma tot intreb, este un copil perfectionist? De ce se supara? Niciodata nu se supara pe noi sau pentru ca nu-i dam ceva ce isi doreste. Daca ii explic intelege si nu insista. Dar cand nu ii iese lui ceva, cand vrea sa exprime ceva si nu reuseste sa se faca inteles imediat se declanseaza o criza de frustrare. Incerc sa-l iau in brate si nu vrea, ma impinge, plange. Ce pot face? Incerc sa-l ignor , il simt suparat dar tot continua sa-si manifeste supararea.
Azi pur si simplu nu l-am inteles deloc. Dupa plimbare si dupa ce am ajuns acasa a plans o ora intreaga fara sa-i pot alina sub nici un chip supararea. M-am simtit neputincioasa in fata copilului meu cu care de altfel comunic atat de bine. Ce se intampla?
Dupa un somn bun a fost mai bine seara. Asa ca am hotarat sa-i fac orele serii frumoase si am scos bradutul meu mic si l-am impodobit impreuna, folosind si steluta albastra pe care si-a dorit-o in timpul plimbarii de peste zi.
M-am emotionat in fata mirarii si bucuriei piticului meu vazand primul bradut pe care il constientizeaza in viata lui. Am pus si beculete care au facut atmosfera de basm. S-a uitat minute in sir exclamand : "ia uite! veziiii?"
O alta surpriza a serii: Dante strange toate cariocile si pleaca cu ele spunand: "dau lu' Rares" ..si le duce pe un scaunel la bucatarie.... oare se simte vinovat fata de Rares, ma intreb!?
Apoi: se uita afara si zice: "gata noapteeee!...pimba Rares de manuta..." comanda noptii sa se prefaca in zi si sa iasa la plimbare cu prietenul lui drag....si din nou ma intreb: se simtea vinovat ca nu s-a purtat frumos cu el? Ca nu l-a tinut de manuta deloc in timpul plimbarii?
As vrea atat de mult sa-l inteleg ... sa-l ajut sa (se) inteleaga!
by vavaly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu