Ne-am tot aglomerat spatiul de joaca, adica loja, cu jucarii, la care s-au adaugat si cele de la Mos Nicolae, apoi carti, reviste - materialul pentru colaje, seturi de creioane cerate sau nu, coli albe - "acte impontante" le spune Matei, baloane, popice, calutul, mingea mare, poreclita de catre prichindel, "boing-boing", indispensabila trusa de unelte si cuburile de constructie.
Simtim amandoi, uitandu-ne de jur imprejur, ca nu mai avem loc de tavaleala si tumbe, de lupte corp la corp cand vine doamna iguana (adica eu) si papa burtica lui Matei care se pravaleste in chicoteli zgomotoase, nu mai avem spatiu liber sa facem piruete pana ametim ca sa ne putem tranti pe covor strigand "se 'nvarte casa!" si, da, nu mai avem loc sa citim din Capra cu trei iezi, mimand apoi personajele, dar mai ales nu mai avem loc sa ne odihnim, desirati pe albul covorului, admirand astrii atarnati.
Ne mobilizam si schimbam decorul strangand intai jucariile care au pierdut la puncte saptamana aceasta, adica jocurile puzzle si instrumentele: toba, chitara si pianul. Topoganul isi primeste un alt colt; se plictisise si el de aceeasi locatie stanga-fata a lojei, calutului ii facem acoperis sub topogan, popicele le rasturnam si le prindem intre perete si marginea covorului, alineate ca niste soldatei. Masinutele si gradinita de dinozauri raman pe pervazul ferestrelor, iar plusurile isi impart acelasi spatiu de sub birou.
Cu siguranta, acum, vom avea loc pentru accesorii minunate, de-ale Mosului Craciun, pentru piesele de teatru in care joaca plusurile, pentru reprezentatiile spectaculoase ale gradinitei de dinozauri - buni cantareti si recitatori de poezie, pentru colaje pe geamurile ferestrelor si ale usilor, pentru desene murale in stilul lui Picasso, dar cel mai important avem loc pentru gesturile grandioase de dirijori-cu-pai-de-cocktail, ascultand Carmen de Bizet, dar asta numai dupa ghimbuslucurile noastre preferate - tummbee!!
by Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu