Zi de zi sunt coplesita de de emotiile pe care mi le produce puiul meu de om. Ma impresioneaza bucuria cu care intampina fiecare dimineata, felul incare spune la trezire: "Mamaaaa!!", cu surpriza si bucuria regasirii. Privirea lui pe geam si exclamatia : gata noapteeee!! Felul in care il cauta pe Rares in paginile blogului. A invatat sa foloseasca butoanele de page down si page up si cauta poze cu prietenul lui drag.
Iubirea si dorul pe care le simt in glasul lui cand spune de cei dragi: mamaia, tataia, Andrea (matusica lui draga), Bogdanel ("Gabanoiu"- verisorul lui), David (alt verisorl), fetita (adica Denisa), Magda, prima iubire - incat aproape ca imi vine atunci sa-l iau si sa-l duc la ei. Seriozitatea cu care se joaca, face puzzle sau deseneaza. Felul in care iubeste cate o jucarie de plus. Felul in care rememoreaza intamplarile de peste zi sau din zilele trecute, povestirile lui precipitate in care ar vrea sa exprime totul deodata.
Acum, bucuria primului bradut pe care il trateaza ca pe un nou prieten. Aseara dupa ce s-a urcat in pat la nani: "Vreau sa vad bradutul!" S-a dus langa el, s-a asezat cuminte cu manutele adunate parca in rugaciune si cu privirea absorbita de luminitele si globuletele micute. A petrecut cateva minute contempland si exclamand, apoi a inchis beculetele, a spus noapte buna bradutului si a venit satisfacut si linistit la culcare.
Cum sa nu ma impresioneze si sa nu vreau sa pastrez pentru totdeauna astfel de amintiri?
by vavaly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu