vineri, 3 decembrie 2010

Letter to myself

    
    
    Am propria-mi scala de valori; nu ma raportez la nimeni si nimic, nu ma compar, nu ma estimez, aspir doar la smerenia si dragostea divina. Am o cutuma a mea...sa-mi scriu... si sa citesc la jumatati de deceniu ce mi-am scris...candva. Bizar? Posibil! si totusi, ce ar fii lumea fara bizareriile fiecaruia?
    Letter to myself am scris-o in urma cu patru ani, la trecerea dintre ani, (imi doream un copil, in acel nou an ce urma), am aruncat-o in cufarul meu din lemn de mahon, in care acum pastrez flori uscate de la increstinarea lui Matei, prima frunza si prima ghinda pe care piciul mi le-a daruit si un sarut pe care i l-am furat, sub vasc, sotului meu, anul trecut. 
    Obisnuiesc sa-mi scriu ca sa nu uit cine sunt, cine am fost, cat am iubit si cand, dar mai ales sa-mi amintesc catre ce aspiram, ce tanjeam si uneori ce cerseam de la viata cu indarjire, cu bucurie si elan si uneori, sa-mi amintesc sa nu mai car in spate atat de multe amintiri prafuite ori lacrimi. 
    Am deschis, cu maini sovaitoare, epistola uitata sub frunza'ngalbenita de castan si iata ce scria:



Letter to myself

    "Daca ceva in viata ta nu-ti place, schimba-l!
 Daca nu poti schimba, atunci schimba-ti atitudinea!"

    Poate scrisoare mea catre "tine" nu te va uimi, dar te rog sa o primesti ca tot ceea ce pot sa-ti daruiesc   mai bun si mai frumos, in viitor. Consider-o cadoul tau de Noul An pentru aceasta etapa din viata ta! E timpul si pentru tine sa meditezi la ceea ce esti Tu, ca parte a lumii, si, te rog, profita de noul an si Regenereaza-te!
   Mesajului ar fi sa te folosesti de timpul pe care il ai pentru a face un Salt ca fiinta. E varsta si timpul sa te folosesti de anotimpurile ce vor veni ca sa te regenerezi, sa te detoxifici ca trup, ca suflet - prin meditatie si rugaciune, iar ca mentalitate, printr-un salt de constiinta. Invata, citeste, aprofundeaza domenii de dincolo de material, de pragmatic!
    Citeste despre / pentru minte si suflet, despre corp si eter. Incearca sa intelegi menirea lumii, a fiintelor. Cauta sa "vezi" misterele vietii si sensul fiecarei intamplari ori coincidente din jurul tau. De ce esti aici, acum, si nu un alt colt al Terrei, de ce traiesti inconjurata de anumiti oameni, ce rol ai tu in mijlocul lor ori care e menirea ta pe pamant? De ce Dumnezeu a asezat in tine Lumina si te-a inzestrat cu vointa, gandire, durere ori puterea de a iubi si-a ierta? Ce anume folosesti, si ce nu, asa cum trebuie din toate talentele pe care El ti le-a daruit? Ce anume faci din dragoste si ce, din mai putina dragoste? Si de ce?
    Gaseste-ti timp sa te impaci intai cu trecutul, cu dorintele neimplinite ori vise si doruri ascunse intr-un ungher al sufletului tau de care, asa neimplinite si, poate, transformate in regrete, nu vrei sa le cedezi, nu vrei sa le arunci.
   Fa-ti curatenia "de primavara" in fiecare sertar al inimii. Arunca intamplarile dureroase din cea mai frageda varsta amintita. Arunca orice memorie negativa care se hraneste cu frustrari si lacrimi nevazute, ascunse, facand-o sa creasca si sa preia controlul asupra fericirii tale, ca un nor cenusiu ce nu se lasa suflat de vantul uitarii.
    Incearca sa te instruiesti cu privire, cu titlu de exemplu, karma - un principiu mistic conform caruia omul culege ceea ce seamana. Acesta se aplica, se pare, in toate domeniile vietii, devenind karma de relatie ori regasiri karmice etc. Aplicand acest principiu in viata de zi-cu-zi, dar si relatiilor in care am fost sau suntem ancorati, viata s-ar parafraza prin "fiecare i-si merita soarta", dar -  in mod subtil - trebuie sa intelegem ca, de exemplu, in relatia trup - suflet problemele de sanatate sunt generate de o greseala comportamentala, mentala sau afectiva.
    La slujbele religioase de duminica, preotul transmite ideea ca boala este rasplata pacatului, dar eu, personal, cred ca boala este modul lui Dumnezeu de a spune: "Opreste-te, ceea ce faci este gresit si de aceea te doare!" Astfel, boala este doar un semnal al unei disfunctii in alegerile personale din viata cotidiana; ceva nu am facut bine, alegerea a fost neinspirata, "calea" este gresita, punctele de vedere atribuite unor probleme zilnice sunt neconforme vointei divine, mentalitatea nu are la baza optimismul si ca tel fericirea, maniera de a trai nu se bazeaza pe altruism si iubire.
    In fapt, putem alege sa traim cu regrete fata de ceea ce ne-am dorit si nu am dobandit ori putem opta, chiar de acum, sa incepem o noua etapa a vietii. Cum spun americanii:  "Prima zi a restului vietii mele!"
    Ideea de la care poti face acest pas este atitudinea corecta fata de tine si fata de ceilalti. Nu da vina pe ceilalti pentru cum este viata ta. Nu-i invinui pe cei din jurul tau pentru ca nu sunt asa cum vrei tu. Nu au cum! Oameni ca si tine, au propriul lor Eu interior, destinul si karma proprii, reactioneaza diferit in situatii asemanatoare - aceasta da diversitate si, implicit, frumusete vietii. Aceasta, desigur, daca stii sa vezi "partea plina a paharului".
     Nu invinui Destinul pentru alegeri pe care singura le-ai luat. Intelege-ti locul in aceasta mare ecuatie a vietii. Incearca sa te intelegi pe tine, sa-ti cunosti si recunosti plusurile, minusurile, esuarile ori erorile si sa le accepti. Incearca apoi sa te reintegrezi in marea schema a lumii, a familiei, a raportului tau cu fiecare dintre cei cunoscuti. Analizeaza ce anume din reatia cu fiecare dintre cei dragi, parinti, de exemplu, ai putea imbunatatii cu Iubire si Gratie sufleteasca, aducand astfel o karma pozitiva asupra relatiilor viitoare, posibil chiar cu proprii copii. Ce plusuri de Lumina si Divin ai putea sa adaugi peste fapte trecute, negate, resentimente si abandonuri pe care acum ai posibilitatea sa le anulezi cu o vorba sau un gest de blandete, cu o rugaciune in taina ori cu un gand de iertare. Da, trecutul se repara!"

...va continua

by Maria
  
  
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu