Conversatii cu Ana
Cum ar fi sa vedem cat de mult si la intervale tot mai scurte o parte dintre noi ne schimbam gandirea si manifestarea? Aici este totusi o completare: omul se naste cu un tip de Intentie: unii inclina spre material, altii spre spiritual, altii le imbina. Cei nascuti cu Intentia materiala, isi schimba aparentele, limbajul, dar Intentia cu care s-au nascut nu o pot schimba, nu isi doresc asta. Conteaza ce si cu cine ne imaginam ca traim.
Prin neiertare re-cream acelasi scenariu urat despre noi insine si despre cei din jur. Tinem minte ca ne ardem daca bagam mana in foc, insa nu uram focul ci il folosim adecvat sau evitam anumite situatii- izbucnirea unor incidente. La fel si cu oamenii ce ne-au produs suferinte.
Cum ar fi daca am intelege ca e normal sa respecti celuilalt trasaturile, tipul de job - poate diferit de al tau, accentul, hainele, stilul de viata, alegerile afective? Superb.
Nu este natural sa numim "guvernanti" pe cei mai rai dintre cei mai rai, ci pe cei mai buni dintre cei mai buni, cum se si facea pe Terra candva, mii de ani la rand?
Cum ar fi, raspund eu, daca am intelege si ierta toate (alegeri, inclinatii, talente, decizii) viitorului nostru copil inca inainte de a se naste, fara a proiecta asupra lui iluziile noastre (sa aibe ochi albastri, ten masliniu, sa aiba abilitati de geniu sedentar etc), fara a-l constrange in vreun fel sa imbratiseze cea ce de fapt n-am implinit, realizat, dar ne-am dorit noi insine. Cum ar fi daca l-am ierta toata viata, daca l-am ierta inainte sa greseasca, daca l-am crede inainte sa fie nevoit sa ne minta, daca l-am imbratisa inainte sa se teama. Cum ar fi daca ne-am ierta pe noi insine si unii pe alti? Cum ar fi daca am ierta tot universul si ne-am contopi cu iubirea si pacea, cu credinta, nadejdea si dragostea noastra pentru Terra intreaga? Superb! imi raspunde ea.
by Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu