O zi nebuna se cunoaste de dimineata si arata, dupa ce ne spalam dintisorii, ochisorii si alte diminutive care nu se pot scrie pe blog, cam asa: Matei atarnat de clanta usii, incaltat cu ghetele mele - ceea ce pentru el inseamna ca e gata de promenada, iar eu incercand sa aman plimbarea de dimineata pana dupa micul dejun "on driveway", adica pe oriunde prin casa, caci - e clar - astazi Matei nu-si va manca dejunul la masa.
Il ademenesc sa facem ornamente frumos-mirositoare din plante de ceai. In trei pahare de plastic, frumos colorate, rasturnam: menta, tei si fructe de padure uscate. Adulmecam citindu-ne, reciproc, in ochii incantarea, denumim, repetam, repetam....
Sigur ca ceaiul uscat al lui Matei zboara prin casa "ca praful de zane, mami!!" Aleg sa zambesc "...e doar praf de zane..." imi spun. Adun, cantand, praful de zane, Matei imi zice "Mami, mai vrei!" Zambesc, repetam, repetam...
Sigur ca ceaiul uscat al lui Matei zboara prin casa "ca praful de zane, mami!!" Aleg sa zambesc "...e doar praf de zane..." imi spun. Adun, cantand, praful de zane, Matei imi zice "Mami, mai vrei!" Zambesc, repetam, repetam...
....Il imbrac in armonie cu temperatura ambientala, abia dupa ce reusesc sa-l scot din sifonierul imens cu usi glisante si in care, amuzat la superlativ, Mateiul meu minunat, fericit, va juca cucu-bau, pare-se la nesfarsit. Cumva si-a facut loc printre umerase, carouri, bumbacuri, printre culori si dantele rasarind, iar si iar, cu uimire si zambet.
Profit, imortalizez momentul; acum am dovezi clare ca cineva locuieste la noi in sifonier, da, cineva imi ascunde si incurca intr-una pantofii cu toc, imi zburleste tivuri si apreturi si-mi lasa in loc aroma de joaca, de zambet, de iubire si pace.
....Se pare ca va manca, totusi, micul dejun. Nu cum credeam, ci cu Almette la purtator, caci are de cronometrat, cocotat pe topoganul din loja, tramvaiele, autobus-urile, iar eu trebuie sa raspund, cu ochii pe borcanul cu Almette, la nesfarsitele intrebari matinale: "Ce face X acum?", "Unde e Y acum?", "Ce e aia (aratand orice, oriunde), mami? Evident, X-urile sunt toti cunoscutii, iar Y-ii sunt toti cunoscutii si masinile lor.
Dialogul e nesfarsit, cutia de branzica e golita, evident lui Matei ii trebuie alt rand de haine, reusesc sa-l imbrac cu un tricou si sosete. Matei ia o pauza de trancaneala intre plusurile adormite inca.
Dialogul e nesfarsit, cutia de branzica e golita, evident lui Matei ii trebuie alt rand de haine, reusesc sa-l imbrac cu un tricou si sosete. Matei ia o pauza de trancaneala intre plusurile adormite inca.
...Le trezim, le obosim, le abandonam in favoarea altor jucarii, facem ghiumbuslucuri, tumbe, alergam, ne ascundem, ne (re)gasim, chicotim. O tinem langa, lalaind, prin casa "Sunt un soricel cu faima" si "Omida temerara", luam o pauza de voce vizionand Kung Fu Panda, Matei da iama prin taiteii mei de casa - ii rontaie cruzi, poate fiindca noi nu avem ingredientul secret al supei cu taitei cu ingredient secret. Nu ma poate imita in miscari, ii ies doar doua - trei piruete; sunt deci maiestrul lui kung-fu. ...Mai incercam la vara.
...Matei vrea la baie si nu oricum vrea pe tronul de ceramica alba, ca un pasa fara turban, adica gol-golut, asa ca incurajez miscarea, caci vreau sa scapam de scutecele de unica folosinta iarna aceasta, pentru ca-n primavara sa fim liberi de plastic si cu "ursuletii" liberi si fericiti in bumbac.
Harjoneala si-n camera de baie. Negociem sa faca baie doar mingiilor mici si colorate, lasand pe mai tarziu balaceala in spuma a crocodilului si a unei balene albastre. Il ademenesc cu "uite, un fulg de zapada se odihneste pe geam!" si-l ridic in brate imbracandu-l cu sarutari calde si dese, ca intr-o paturica de dragoste tesuta pe loc.
Mofturi la imbracat, firesc, doar e ziua turbata, de mofturi si fite, de "imbraca-ma, mami, cu asta!" Isi alege ceva din sertarul cel mare si asorteaza la haine si casca cu manusi de antrenament, cadou de la tati. Prefera rosu, imi ramane albastru. Facem meci, castiga la puncte - de prea multe ori m-am rasturnat cu el pe covorul de lana ca sa mai pot comenta, fara arbitru, cine invinge.
E ora de supa cu galuste (a uitat ca n-am mai mers la plimbare) pe care-o adora. Hapaie. "E buna, mami!" imi spune Matei. Ma topesc, ma preling in culori si zambete senine.
Il privesc cum zumzaie prin casa cu chef mare de joaca, de harjoneala, ca un licurici care asteapta inserarea sa poata straluci. Imi intru in rolul de vesnic-partener-de-joaca si jucam maroc, pe covor, cu spaghetele rasturnate "accidental" pe covor. Rade cu pofta, rade cu ochii, cu mainile, cu trupul intreg, rade topaind, in cascade. "Ce accident fericit!", imi spun eu, admirandu-i gropita din obrazul drept si jucam mai departe maroc.
Imi fac o cafea evaluandu-i starea de spirit; "Mda, nu va dormi la pranz..." imi spun bosumflata caci speram sa mai trag cu ochii la vecinii de blog, dupa retete cu supa de fericire, tocana de stele si chec cu noroc, dupa retete pentru o zi fericita, o zi nebuna de zbenguiala si joc!
by Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu