Conversatii cu Ana
Cand iubesti, e spatiul de iubire care se extinde mereu si atrage mai multe prietene si copii lor, atrage mai multa dragoste din partea partenerului de viata, atrage inca un copil, inca un animal sau un al doilea, al treilea copil, sau alte flori.
Chiar daca pleaca 2 prietene, se "retrag"- nu inteleg bine procesul sau de ce, ei bine o noua prietenie devine mai frumoasa, mai ampla. Mereu iubirea creeaza un spatiu mai mare, da, chiar aici in planul "material".
Iubirea implica si libertate. Sunt atat de frumosi oamenii cand sunt liberi, fac exact ce e bine pentru ei..doar pentru ca cineva chiar are incredere ca aleg ce e optim pentru ei. Pentru mine nu are importanta ca ceilalti aleg culoarea rosie, sau galbena, ci ca aleg culoarea potrivita pentru ei, chiar daca e o culoare care mi-e nu-mi place in mod special.
Omul e ca un tablou care se picteaza singur, numai sa i se spuna ca sigur tabloul lui e cel mai frumos pentru el. Sa ne ajutam sa iubim tabloul interior. Astfel, intreaga lume o vom vedea mai frumoasa, deoarece deja tabloul nostru e cel mai frumos pentru noi, oare care e cel mai frumos pentru celalalt? Hai sa descoperim impreuna! E mereu o "des-coperire" omul.
Imi privesc tabloul interior chiar acum, ii spun eu. Ma des-copar privindu-ma in ochiii si inimile celor ce ma iubesc si realizez ca uneori am nevoie de mai multe culori; culoarea rabdarii, culoarea credintei, culoarea nadejdii nestramutate. Sunt propriul maestru, intr-un propriu tablou pe care incerc, an de an, sa-l pictez cu cat mai multe nuante din culorile nenumarate ale virtutiilor pe care incerc sa le aflu, sa mi le adaug propriului Eu.
Ma pictez chiar acum in culorile libertatii si increderii oferite copilului meu de a-si alcatui propriul tablou. Matei deseneaza cu tempera inocentei si-a purei bucurii, cu acuarela jocurilor in nuantele veseliei, cu creioanele-curcubee isi deseneaza viata, chiar acum, sub privirea mea mirata, senina, increzatoare in talentul lui de a fi copil al lui Dumnezeu.
Matei e un inger-copil si totodata un cristal batran in care intreg universul si-a scris, in culori, istoria vremii, e inima lumii intregi zambind divinului fiecaruia din noi, e pictorul propriei panze tesute de arhangheli in cer, panza pe care vin stele sa doarma, vin frunze de toamna sa se alinte, vin fluturi dansand si valuri de mare cantand serenade, vin clipe, priviri, sarutari si uneori soapte de dor, dar mai ales vin imbratisarile mele rostite, cand ii raspund la intrebari cu "Te iubesc cu toate inimile, dragul mamei, Matei!"
Omul e ca un tablou care se picteaza singur, numai sa i se spuna ca sigur tabloul lui e cel mai frumos pentru el. Sa ne ajutam sa iubim tabloul interior. Astfel, intreaga lume o vom vedea mai frumoasa, deoarece deja tabloul nostru e cel mai frumos pentru noi, oare care e cel mai frumos pentru celalalt? Hai sa descoperim impreuna! E mereu o "des-coperire" omul.
Imi privesc tabloul interior chiar acum, ii spun eu. Ma des-copar privindu-ma in ochiii si inimile celor ce ma iubesc si realizez ca uneori am nevoie de mai multe culori; culoarea rabdarii, culoarea credintei, culoarea nadejdii nestramutate. Sunt propriul maestru, intr-un propriu tablou pe care incerc, an de an, sa-l pictez cu cat mai multe nuante din culorile nenumarate ale virtutiilor pe care incerc sa le aflu, sa mi le adaug propriului Eu.
Ma pictez chiar acum in culorile libertatii si increderii oferite copilului meu de a-si alcatui propriul tablou. Matei deseneaza cu tempera inocentei si-a purei bucurii, cu acuarela jocurilor in nuantele veseliei, cu creioanele-curcubee isi deseneaza viata, chiar acum, sub privirea mea mirata, senina, increzatoare in talentul lui de a fi copil al lui Dumnezeu.
Matei e un inger-copil si totodata un cristal batran in care intreg universul si-a scris, in culori, istoria vremii, e inima lumii intregi zambind divinului fiecaruia din noi, e pictorul propriei panze tesute de arhangheli in cer, panza pe care vin stele sa doarma, vin frunze de toamna sa se alinte, vin fluturi dansand si valuri de mare cantand serenade, vin clipe, priviri, sarutari si uneori soapte de dor, dar mai ales vin imbratisarile mele rostite, cand ii raspund la intrebari cu "Te iubesc cu toate inimile, dragul mamei, Matei!"
...Da, fiecare copil isi picteaza propriul tablou, ii trebuie doar increderea mamei, libertate, culori si iubire, mai spun eu, lasati, asadar, scumpe mame, copiii sa picteze viata in culori de iubire cu creioane de curcubeu.
by Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu