Ea:
Ai venit la noi, sa ne amintesti ca suntem comoara Tatalui, sa-i arati Tatalui ca si inimile noastre tot ale Lui sunt. Ai plecat de la noi, Doamne, sa ne demonstrezi ca Tatal este Unul, al Tau si al nostru, ca suntem suficient de curajosi sa ne pastram intru Tatal. Ai venit si ai facut loc pentru pogorarea Sfantului Duh. Ne-ai lasat nr tau de telefon, adresa de mail a Tatalui, ne-ai dat tuturor locuri de munca si case in cer. Ai mutat pamantenii in cer...doar sa-ti cerem ! Te iubim !
Eu:
Te iubim, Tata! Te iubim precum fiul risipitor pe care tatal il iarta inainte sa-l imbratiseze macar, il iarta numai vazandu-i statura in orizontul ochilor sai, si-l repune in drepturi inainte de-a spune “Iarta-ma!” Asa te iubim...noi fiii risipitori, ca niste copii care inca viseaza la ingeri si cred in timpul nesfarsit al vietii, iar Tu ne lasi timp sa reflectam la o noua nasterea a Ta pe pamant.
-------------------
Ea:
Am fost paralizata de frica, am uitat de Tine, Doamne. Mi-ai trimis oameni in ajutor, sa te manifeste cu mainile lor intinse spre mine, cu vorbele si faptele lor. Mi-am amintit acum de Tine, Doamne.
Mi-am ascuns o mana, apoi, un picior. Mai era loc in mintea mea, asa ca m-am ascuns cu totul. Pericolul va continua sa existe si daca eu nu exist. Dar stii ce am inteles, Doamne? Ca s-ar putea...s-ar putea, zic si eu, ca si cei dragi sa nu mai fie la fel fara mine, iar pericolul sa continue sa existe..si sa-i doara. Asa, cu prieteni, trec si eu prin maracini, si ei. Unul vede, altul simte, altul are curaj, altul forta si experienta, altul inima mare.
Doamne, sa stii ca ies din mintea mea, ies din ascunzatoare, ma vezi? Si... stii, Doamne ? Am iesit, nu lasa sa ma pocneasca din prima zi cand ies din ascunzatoare, pentru ca inca mi-e frica.
Eu:
Mi-e frica si de umbra mea, de temerile mele, de visele urate, de uitare. Mi-e frica sa nu uit ca Esti cu mine, mi-e frica sa nu uit ca sunt… copilul Tau.
Asa ca Doamne nu uita sa-mi iei la Tine frica si sa ma lasi sa mai incerc sa fiu copil fara temeri, chiar daca pericolul…deh! mereu va exista. Am facut atata amar de drum, aproape's la jumatate, lasa-ma sa mai incerc...promit sa nu renunt la restul de drum si uite chiar incep sa zambesc si reusesc sa vad, printre lacrimi, icoanele Tale cu sfinti si martiri prin ochii mei naivi de copil.
---------------------
Ea:
Doamne...stii...au trecut zilele si sunt bine. Multumesc. Dar tot am indoieli. Ce bine ca esti. Dar esti in mine, Ingerul pazitor e aici. Eu cred ca ai vrut sa ne dai la toti “10”, asa, uniti, trecem proba, asa-i? O singura teza, mai multi elevi, dar e proiect comun. A-ha!
Te rugam, Doamne, fii Scutul nostru, pentru ca ..e tare subiectul! Nu stim nici data tezei, ai Tu grija de noi, bine? Promiti?
Eu:
Nu ma simt pregatita la teza asta. Nu-l poti trisa pe Dumnezeu. Asa ca fac eforturi in cascade; cand dorm in mine insami, cand renasc...
E clar nu-s singura pe-aicea, mai sun ca mine nesmeriti, doar ca-i intrec pe toti. Doamne da-mi "2" la teza vietii si-Ti dau, la schimb parola mea de mail, unde am toti prietenii pe care vreau sa-i treci cu “10” in catalogul tau de merite, la micul Tau proiect.
by Maria
