Meditatie la Educatie - partea a2a

Conversatii cu Ana

    Eu: Daca tot am lamurit ce nu-mi place la cuvantul Educatie si cum vreau eu sa fie Educatia pentru mine si pentru Matei ma gandesc  sa urc in trenul vietii cu care incepuseram calatoria noastra; impreuna cu Matei si nu altfel.

    Sunt de accord sa-mi las parintii pe peronul trecutului, alaturi de educatia primita si alaturi de rautate (chiar si ura pe care o simteam asupra cuvantului educatie). Dar… mai departe, pe Cale, asa cum am perceput-o din scrierile maicutei Siluana Vlad - "Impreuna dumiriri pe Cale" - incotro calatoresc? Imi strang la piept pe micul Matei si cu invataturile Indreptarului de spovedanie in minte fac mici pasi, marunti spre...? 

    ...Ma poticnesc in incercarea mea de-a medita la educatie (ce cuvinte mari mi-am ales), ma impotmolesc pentru ca mi-e teama, mi-e teama sa nu gresesc. Nu vreau sa-mi cresc copilul cu regrete ori cu resentimente. Am nevoie de confirmarea ca tot ce fac pentru Matei este bine, dar cum aflu acest lucru? Imi ocup un loc in trenul vietii pe Calea sufletului meu, dar…, desi nu sunt singura, am prietenele alaturi, copiii lor, familia, ajutorul divin, totusi cum stiu ca-l ajut pe Matei sa intre pe Calea lui, pe destinul lui, cum voi stii Cand sa-l ajut sa urce in propriul tren? 

    Am atat de multe intrebari si atat de putine raspunsuri imi pot da singura...parca tot ce am citit pana acum e mult, mult prea putin...si nu am la indemana toate uneltele, toata increderea ca pot sa-l educ pe Matei pentru a fi fericit.

   ...Dar pentru a reusi sa ma urc in trenul vietii propus de tine trebuie sa mai las ceva pe peronul trecutului...bagajul cu teama, frica, spaima, amintirea privirilor incruntate ale mamei, silueta gri a tatalui meu si orice alta memorie negativa. 

Aflaţi mai multe »

Meditatie la Educatie

Conversatii cu Ana

    Iubita, nu stiu cat te pasioneaza subiectul "timp". Eu tot fac diverse conexiuni timp-emotii-vibratie, imi spune Ana.

    Despre timp iti spun cate ceva de la noi din tara: in zona Bucegi, mai sus de Predeal, timpul trece foarte repede. Unii au mers cu masina drum lung, dar ceasul indica foarte putine minute. Apoi, dupa modelul caselor dacice, s-au construit in Cluj, la muzeul de acolo, cateva case rotunde, care se rotesc (levogir?) si unde omul nu imbatraneste, se iese din timp. Aceste experimente fizice, reale si mediatizate, pe langa ce am aflat live de la martori, plus diverse zone in care intri in timp, evident, cu constiinta. Din lumea intreaga.

    Ok, pana aici interesant, dar!!! Ce folos tragem noi, cum putem folosi informatiile si mai ales aceasta posibilitate?

    In rugaciune iesim din timp, chiar din spatiu, spatiul insusi in care ne aflam fiind repopulat cu ingerasii ce sosesc in case si trupuri, eliberand sufletele noastre de uratenii si pacate.  

    Voiam sa-ti spun sa iti imaginezi ca Educatia, parintii, rautatea iti raman pe peronul trecutului, in timp ce tu esti in trenul vietii, in completa siguranta, cu usile energetice inchise definitiv in fata rautatii. In locul tuturor rautatilor interioare ramane spatiul Hristic, se umple spatiul campurilor, sufletului si trupului tau cu Iubirea Maicii Domnului, cu intelepciune si Pace.

Aflaţi mai multe »

Christmas Thoughts

Conversatii cu Ana

Ea:

Ascult pantecele Mamei Pamant cum naste pe Hristos. Ascult Omenirea cum naste pe Hristos. Ascult inimile reunite ce nasc pe Hristos. Hristos se naste in inima, se naste spre iertare. De Pasti, se naste spre Inaltare, pe drumul Nou. Acum se asterne Iubirea peste drumul noroiat al trecutului, se reunesc energiile la caldura imbratisarilor intre oameni. Fara iertare, nu ne putem inalta. Fara radacini nu putem aspira spre cer. Fiecare acum vindeca radacinile impreuna cu ceilalti. De Pasti, fiecare isi inalta sufletul pe drumul sau spre cer.

“Comemoram” in doliu Nasterea Maicii Domnului, a sfintilor, mortile lor, de parca am fi morti! Hristos e viu, iar Inaltarea si nasterea Lui Hristos ne trezesc la Viata.

Sfintii l-au trait pe Hristos, l-au imprastiat pe Hristos, l-au dat mai departe. Si-au lasat marturie osemintele tamaduitoare. Si nu s-au considerat «zei», ci Oameni. Oameni ca noi.... Hristos, iubire...

Hristos a facut posibila sosirea Sfantului Duh in noi, Botezul insusi a inceput pe vremea Lui, ca pregatire pentru a fi inteles Cuvantul Lui. Hristos insusi si sfintii ne-au lasat din ei insisi. Dovezi « palpabile » ale comorilor din noi, ca Omenire, sau turma sau cum o considera fiecare.

Iisuse drag, vreau sa cred si sa nu-mi mai fie frica, ci sa-mi fie drag de oameni. Am trait si asa, acum m-am ascuns, ajuta-ma !

Ce bine ar fi daca Iisus mi-ar spune: “vezi ca in sertarul din stanga sus al inimii tale, se afla antidotul fricii tale, cu instructiuni de folosire si valabilitate pentru eternitate. Ti-am pus ochelarii de intelegere a instructiunilor pe masa cu laptopurile.”  

Sau:

“Mie nu-mi poate face rau. Am trecut prin « raul » rastignirii doar ca sa va las o comoara si mai mare. Mie nu-mi poate lasa « mostenire », pentru ca tot pamantul este mostenirea Mea. Mie nu-mi poate provoca ura, pentru ca Eu sunt Iubire, Viata, Calea, Adevarul. Gandeste-te ca de fapt, cu fiecare “rastignire” te inalti. Cum nu ai putut suporta toate cuiele sa fie batute o singura data, la tine a durat ani: in cativa ani ai parcursul drumul Crucii, apoi intr-un an un cui, apoi alt cui, si tot asa. Acum a fost si sulita. Asta e! Sulita intotdeauna urmeaza dupa ce esti deja cu cuiele batute si lipsit de aparare, luat prin surprindere. Toate, in functie de cum le poti suporta. Considera ca un “ritual” spre Inaltare, indeplinit treptat. Oameni suntem, nu?

      Fiecare cui batut, scoate alte cuie, pe care Tatal le stie. Un cui a scos pacatul, alt cui orgoliul prea mare si tot asa. Ca sa poti parcurge drumul IUBIRII, fiecare trece prin « rastignire ».

Nu te-am lasat sa-ti frangi gatul, pentru ca am nevoie ca gatul tau sa Ma exprime prin Cuvant ; nu te-am lasat sa-ti pierzi cumpatul, pentru ca am nevoie de echilibrul si cugetarea ta ; nu te-am lasat sa te pierzi, nici sa te opresti, pentru ca drumul tau spre Mine si al Meu spre tine nu s-a incheiat. Nu M-am lasat rastignit pana ce nu am parcurs toate etapele drumului Meu. Nu te las pana ce nu vom ajunge impreuna la o alta concluzie, alta decat ce tremuri acum. Cand te temi ca pierzi, familie sau prieteni, ori vreun copil, te temi pentru ca “uiti” ca suntem impreuna pe drumul tau. Eu sunt Viata si Ma manifest in cati copii si oameni sunt necesari pentru a ne cunoaste mai bine. Eu Sunt Calea si Ma manifest in orasele, casele si oamenii ce reprezinta tocmai Calea pentru tine.  Eu sunt Adevarul si voi scoate in calea ta pe toti care sa Ma arate tie asa cum ma intelegi tu mai bine. Nu sunt « izbavirea de dusmani », ci eliberarea de ura si frica. Eu sunt Iertarea.

Eu sunt Abundenta. Daca o mostenire iti aduce saracia, inseamna ca aceea nu este mostenirea Mea, ci a ta, pentru faptele tale. Invata sa administrezi ce ai si vei sti sa administrezi ce-ti ofer.

Nu schimba trecutul : fara cuie nu exista Inaltare. Indiferent ca ti le-ai batut singura sau ti le-au batut altii, acela a fost drumul tau spre Inaltare. Nu pastra durerea cuielor, ci pastreaza invataturile lor, ca semn al eliberarii tale. Ranile m-au facut credibil in fata apostolilor, ranile ne fac pe noi, oamenii, credibili in fata celorlalti. Asta nu inseamna ca nu sunt LIBER. Pentru ca am iertat!

Eu:

IIsuse ajuta iertarilor noastre, sporeste iertarile Tale iertarilor noastre, si Te rog, Doamne, fa pentru copii si pentru mame sau viitoare mame, fa din cuiele Tale bratari de iubire pe gleznele noastre, bratari din ninsori de iubire, chiar acum de Craciun, Doamne... si lasa-ne Doamne libertatea de-a scrie cu pasi pe zapada iertarile noastre.

by Maria

Thinking of God

Conversatii cu Ana

Ea:

Ai venit la noi, sa ne amintesti ca suntem comoara Tatalui, sa-i arati Tatalui ca si inimile noastre tot ale Lui sunt. Ai plecat de la noi, Doamne, sa ne demonstrezi ca Tatal este Unul, al Tau si al nostru, ca suntem suficient de curajosi sa ne pastram intru Tatal. Ai venit si ai facut loc pentru pogorarea Sfantului Duh. Ne-ai lasat nr tau de telefon, adresa de mail a Tatalui, ne-ai dat tuturor locuri de munca si case in cer. Ai mutat pamantenii in cer...doar sa-ti cerem ! Te iubim !

Eu:

Te iubim, Tata! Te iubim precum fiul risipitor pe care tatal il iarta inainte sa-l imbratiseze macar, il iarta numai vazandu-i statura in orizontul ochilor sai, si-l repune in drepturi inainte de-a spune “Iarta-ma!” Asa te iubim...noi fiii risipitori, ca niste copii care inca viseaza la ingeri si cred in timpul nesfarsit al vietii, iar Tu ne lasi timp sa reflectam la o noua nasterea a Ta pe pamant.

------------------- 

Ea: 

Am fost paralizata de frica, am uitat de Tine, Doamne. Mi-ai trimis oameni in ajutor, sa te manifeste cu mainile lor intinse spre mine, cu vorbele si faptele lor. Mi-am amintit acum de Tine, Doamne.

Mi-am ascuns o mana, apoi, un picior. Mai era loc in mintea mea, asa ca m-am ascuns cu totul. Pericolul va continua sa existe si daca eu nu exist. Dar stii ce am inteles, Doamne? Ca s-ar putea...s-ar putea, zic si eu, ca si cei dragi sa nu mai fie la fel fara mine, iar pericolul sa continue sa existe..si sa-i doara. Asa, cu prieteni, trec si eu prin maracini, si ei. Unul vede, altul simte, altul are curaj, altul forta si experienta, altul inima mare.

Doamne, sa stii ca ies din mintea mea, ies din ascunzatoare, ma vezi? Si... stii, Doamne ? Am iesit, nu lasa sa ma pocneasca din prima zi cand ies din ascunzatoare, pentru ca inca mi-e frica.

Eu:

Mi-e frica si de umbra mea, de temerile mele, de visele urate, de uitare. Mi-e frica sa nu uit ca Esti cu mine, mi-e frica sa nu uit ca sunt… copilul Tau.

Asa ca Doamne nu uita sa-mi iei la Tine frica si sa ma lasi sa mai incerc sa fiu copil fara temeri, chiar daca pericolul…deh! mereu va exista. Am facut atata amar de drum, aproape's la jumatate, lasa-ma sa mai incerc...promit sa nu renunt la restul de drum si uite chiar incep sa zambesc si reusesc sa vad, printre lacrimi, icoanele Tale cu sfinti si martiri prin ochii mei naivi de copil.

---------------------

Ea: 

Doamne...stii...au trecut zilele si sunt bine. Multumesc. Dar tot am indoieli. Ce bine ca esti. Dar esti in mine, Ingerul pazitor e aici. Eu cred ca ai vrut sa ne dai la toti “10”, asa, uniti, trecem proba, asa-i? O singura teza, mai multi elevi, dar  e proiect comun. A-ha!

Te rugam, Doamne, fii Scutul nostru, pentru ca ..e tare subiectul! Nu stim nici data tezei, ai Tu grija de noi, bine? Promiti?

Eu:

Nu ma simt pregatita la teza asta. Nu-l poti trisa pe Dumnezeu. Asa ca fac eforturi in cascade; cand dorm in mine insami, cand renasc...

E clar nu-s singura pe-aicea, mai sun ca mine nesmeriti, doar ca-i intrec pe toti. Doamne da-mi "2" la teza vietii si-Ti dau, la schimb parola mea de mail, unde am toti prietenii pe care vreau sa-i treci  cu “10” in catalogul tau de merite, la micul Tau proiect.

by Maria

Despre Craciun si iubire...in versuri

Conversatii cu Ana

    Mi-e sufletul plin de trairea Craciunului, ii spun Anei, ca si cum as putea vorbi doar in versuri despre Hristos, ca si cum Matei ar putea sa-mi recite, chiar azi, tainele Nasterii Domnului, secretul iertarii, iubirii, tacerii din noi. Ca si cand in inimile fiecaruia dintre noi am putea vedea Beetleemul din noi, ca si cum in privirea fiecarei mame catre pruncul tinut in bratele-i calde se afla Iubirea insasi, in forma de gand-lumina-culoare-emotie.

    Secretul iubirii, iertarii este, imi raspunde duios, prietena Ana, sa ne intoarcem definitiv la Hristos:

Iubirea

Aripile tale ating usor

Cioburile inimii mele

Iubirea ta

Le aduna si creeaza

O inima noua, intreaga

Cu chipul TAU

Ascult, inspir, devin burete viu

De culori vii

Eman oaza

O oaza daruitoare,

Un Inger aduce iubirea

Oaza ramane,

Doar spiritul oazei devine 1 cu iubirea

Si renasc

In noua dimensiune

A Creatorului,

In multi-forma stiuta numai de El...

Pentru totdeauna!

Inima

Totul capata forma unei inimi:

Traim un pic,

Murim un pic,

Ne straduim un pic,

Uitam repede,

Renastem

Asa... dintr-un rotund,

Se face o inima

Asa...e sa fii viu pe pamant

Nasterea Domnului

Cerul isi ascunde norii

Norii se ascund de oameni

Oamenii se ascund de oameni

Inimile le ascundem sub pres

Unul singur rasare- Hristos!

El vine

Cu ingeri fini si curajosi

Ghiocei in iernile terestre.

Unul singur are curajul sa rasara,

Sa nu se ascunda,

Sa se murdareasca aici

Aici e o comoara- noi,

“sarea pamantului” cum ne-a numit chiar El

Inimile se strecoara

De sub pres sub bradul impodobit

Cadou de craciun e Inima noastra,

Inima din Hristos

Inalta-se scancetul pruncului Hristos

Oprind vaietele noastre

Inalta-se Bucuria Maicii pamantului si a cerului

Te-ai coborat singur, Doamne

Si ai urcat cu noi toti la Tatal.

by Maria

Mania copiilor

Conversatii cu Ana

   

 "Mânia ne face dependenţi de Dumnezeu, imi spune prietena mea Ana. Avem nevoie de El ca să ştim cum să ne mâniem în aşa fel încât să nu fim distruşi şi să nu distrugem relaţiile din jurul nostru prin mânia noastră. 

    Mânia poate fi folosită pentru a produce schimbări pozitive în viaţa ta, te poate ajuta să-ţi înţelegi rănile din trecutul tău, te poate ajuta să îţi dai seama că ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti comunicarea cu ceilalţi şi exteriorizată în mod corect te poate face un exemplu pentru ceilalţi şi poate fi folosită de Dumnezeu pentru a-i convinge pe unii oameni de păcatul lor."

   Mania copilului e doar mustrarea Ingerilor, raspund eu, la fapta eronata a adultului. Mania copilului e neiubirea adultului, e neiertarea si lipsa pacii din noi. Copilul e oglinda adultului ce-l imbatiseaza, cu iubire, in tacere, ori mania e doar nemanifestarea iubirii! 

    Iubiti-va copiii! Imbratisati-i, alintatile micile doruri, impliniti-le toate necesitati-le, nevoia de libertate s.a., daruiti-va dragostea, timpul, imaginatia, compasiunea, farama de inocenta din voi, sperantele, visele, toate acestea daruiti-le copilului vostru si copilului din voi! Dar, mai ales, invatati copiii sa caute antidotul maniei in Dumnezeu. 

    Virtuti ca nadejdea, credinta si dragostea sunt comori ale sufletului care odata daruite copilului, ii imbogatesc viata, spiritul, ralatiile cu ceilalti si fac din el un adult care in comuniune cu iubirea, libertatea, pacea va sti ca mania o poate dariu lui Dumnezeu in schimbul pacii sufletului sau.

by Maria

Iertarea

Conversatii cu Ana

    

    Spiritualii actuali, imi spune prietena mea, pun accent pe iertare, dar nu ne dau mijloacele rationale sa trecem peste probleme. Cum ar fi daca am considera vechile situatii conflictuale ca fiind "incidente", in care vinovati au fost toate partile implicate? 

    Cum ar fi sa vedem cat de mult si la intervale tot mai scurte o parte dintre noi ne schimbam gandirea si manifestarea? Aici este totusi o completare: omul se naste cu un tip de Intentie: unii inclina spre material, altii spre spiritual, altii le imbina.  Cei nascuti cu Intentia materiala, isi schimba aparentele, limbajul, dar Intentia cu care s-au nascut nu o pot schimba, nu isi doresc asta. Conteaza ce si cu cine ne imaginam ca traim.

   Prin neiertare re-cream acelasi scenariu urat despre noi insine si despre cei din jur. Tinem minte ca ne ardem daca bagam mana in foc, insa nu uram focul ci il folosim adecvat sau evitam anumite situatii- izbucnirea unor incidente. La fel si cu oamenii ce ne-au produs suferinte.

    Cum ar fi daca am intelege ca e normal sa respecti celuilalt trasaturile, tipul de job - poate diferit de al tau, accentul, hainele, stilul de viata, alegerile afective? Superb.

   Nu este natural sa numim "guvernanti" pe cei mai rai dintre cei mai rai, ci pe cei mai buni dintre cei mai buni, cum se si facea pe Terra candva, mii de ani la rand?

   Cum ar fi, raspund eu, daca am intelege si ierta toate (alegeri, inclinatii, talente, decizii) viitorului nostru copil inca inainte de a se naste, fara a proiecta asupra lui iluziile noastre (sa aibe ochi albastri, ten masliniu, sa aiba abilitati de geniu sedentar etc), fara  a-l constrange in vreun fel sa imbratiseze cea ce de fapt n-am implinit, realizat, dar ne-am dorit noi insine. Cum ar fi daca l-am ierta toata viata, daca l-am ierta inainte sa greseasca, daca l-am crede inainte sa fie nevoit sa ne minta, daca l-am imbratisa inainte sa se teama. Cum ar fi daca ne-am ierta pe noi insine si unii pe alti? Cum ar fi daca am ierta tot universul si ne-am contopi cu iubirea si pacea, cu credinta, nadejdea si dragostea noastra pentru Terra intreaga? Superb! imi raspunde ea.

by Maria

Ruga la Nasterea Domnului

      

    Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi, de copii si mame, si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, de copii si mame, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

    Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, de copii si mame, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

    Ci lumineaza lumina Ta peste noi, peste copii si mame, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta.  Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

by Maria

Iubirea

    Conversatii cu Ana

    Fara iubire nu e zambet, nu e stralucire in ochi, imi spune prietena mea. Iubirea e Viata. E superb ca tot mai multi vorbim deschis, iubim sincer. Si da, iubirea are de trecut proba timpului, vorbesc si eu si de prietenii, nu doar de relatia cu copilul. 

    Cand iubesti, e spatiul de iubire care se extinde mereu si atrage mai multe prietene si  copii lor, atrage mai multa dragoste din partea partenerului de viata, atrage inca un copil, inca un animal sau un al doilea, al treilea copil, sau alte flori. 

    Chiar daca pleaca 2 prietene, se "retrag"- nu inteleg bine procesul sau de ce, ei bine o noua prietenie devine mai frumoasa, mai ampla. Mereu iubirea creeaza un spatiu mai mare, da, chiar aici in planul "material". 

    Iubirea implica si libertate. Sunt atat de frumosi oamenii cand sunt liberi, fac exact ce e bine pentru ei..doar pentru ca cineva chiar are incredere ca aleg ce e optim pentru ei. Pentru mine nu are importanta ca ceilalti aleg culoarea rosie, sau galbena, ci ca aleg culoarea potrivita pentru ei, chiar daca e o culoare care mi-e nu-mi place in mod special. 
    Omul e ca un tablou care se picteaza singur, numai sa i se spuna ca sigur tabloul lui e cel mai frumos pentru el. Sa ne ajutam sa iubim tabloul interior. Astfel, intreaga lume o vom vedea mai frumoasa, deoarece deja tabloul nostru e cel mai frumos pentru noi, oare care e cel mai frumos pentru celalalt? Hai sa descoperim impreuna! E mereu o "des-coperire" omul.
    Imi privesc tabloul interior chiar acum, ii spun eu. Ma des-copar privindu-ma in ochiii si inimile celor ce ma iubesc si realizez ca uneori am nevoie de mai multe culori; culoarea rabdarii, culoarea credintei, culoarea nadejdii nestramutate. Sunt propriul maestru, intr-un propriu tablou pe care incerc, an de an, sa-l pictez cu cat mai multe nuante din culorile nenumarate ale virtutiilor pe care incerc sa le aflu, sa mi le adaug propriului Eu.
    Ma pictez chiar acum in culorile libertatii si increderii oferite copilului meu de a-si alcatui propriul tablou. Matei deseneaza cu tempera inocentei si-a purei bucurii, cu acuarela jocurilor in nuantele veseliei, cu creioanele-curcubee isi deseneaza viata, chiar acum, sub privirea mea mirata, senina, increzatoare in talentul lui de a fi copil al lui Dumnezeu. 
    Matei e un inger-copil si totodata un cristal batran in care intreg universul si-a scris, in culori, istoria vremii, e inima lumii intregi zambind divinului fiecaruia din noi, e pictorul propriei panze tesute de arhangheli in cer, panza pe care vin stele sa doarma, vin frunze de toamna sa se alinte, vin fluturi dansand si valuri de mare cantand serenade, vin clipe, priviri, sarutari si uneori soapte de dor, dar mai ales vin imbratisarile mele rostite, cand ii raspund la intrebari  cu "Te iubesc cu toate inimile, dragul mamei, Matei!"

    ...Da, fiecare copil isi picteaza propriul tablou, ii trebuie doar increderea mamei, libertate, culori si iubire, mai spun eu, lasati, asadar, scumpe mame, copiii sa picteze viata in culori de iubire cu creioane de curcubeu.

by Maria